DIETA PACII

DIETA PACII

Traducere: Aureliana Corcodel



Capitolul 1

Puterea mancarii



“Cea mai periculoasa arma de pe pamant este furculita . “

Mahatma Gandhi



Mancarea ca si metafora





Din timpuri stravechi -aproximativ 2 milenii si jumatate , de la Pitagora din Grecia , profetii Vechiului

Testament din batranul Levant , Mahavira si Gautama Buddha din India, la Plato , Plotinus si primii parinti ai crestinitatii - reformatorii sociali si conducatorii spirituali au accentuat importanta observarii atitudinilor si practicilor legate de mancare .



Faptul ca aceste invataturi au fost ignorate agresiv , reduse ca semnificatie si acoperite de-a lungul secolelor este de o importanta capitala . Daca vom patrunde adanc in ranile si atitudinile raspunzatoare pentru aceste acoperiri , vom descoperi adevaruri eliberatoare despre cultura noastra , despre noi insine si despre modalitati de transformare personala si planetara.



Ce ii ofera mancarii o asemenea putere si de ce nu este aceasta putere inca recunoscuta ?



Pentru a raspunde la aceasta intrebare trebuie sa ne focalizam atentia si sa facem noi conexiuni pe care nu am fost invatati sa le facem.Mancarea nu este numai o necesitate fundamentala ; este de asemenea un simbol primar in viata interioara a fiecarei culturi umane , deci si a noastre. Nu este greu de observat ca mancarea este sursa si metafora vietii, iubirii , generozitatii ,celebrarii , placerii , asigurarii, , achizitiei si consumului . Desi ironic , este de asemenea o sursa si metafora a controlului , dominatiei , cruzimii si a mortii , caci ucidem de multe ori pentru a manca .



In fiecare zi , de la nastere pana la moarte , facem alegeri privind mancarea noastra sau acestea sunt facute in locul nostru . Gradul de constientizare- de unde rasar aceste inevitabile alegeri si daca le facem constient sau nu –ne influenteaza foarte mult abilitatea de a face noi conexiuni . Aceasta abilitate de a face alegeri semnificative determina daca noi suntem sau vom fi iubitori si protectori ai vietii sau perpetuatori nestiutori ai cruzimii si mortii .



Cred ca la cel mai profund nivel al constiintei noastre noi toti tanjim sa atingem acea uniune spirituala autentica cu sursa oricarui lucru , sa experimentam direct natura noastra adevarata . Acest dor de unitate , adevar si libertate ne indeamna sa exploram misterele care ne inconjoara in fiecare zi . Realizam ca uitandu-ne profund ne conecteaza cu radacinile si resursele noastre spirituale . Privind cu atentie la mancarea noastra de zi cu zi , la ce si cum mancam , la atitudinile, actiunile si credintele care ne insotesc descoperim o aventura in chiar inima culturii noastre si a nostre insine .



Pe cat de surprinzator ar putea fi , pe masura ce luminam cu lumina constiintei acest aspect ordinar , foarte necesar si atat de comun al vietii noastre , in aceeasi masura scoatem la suprafata legaturile , lanturile nepercepute ale corpurilor , mintilor si inimilor noastre , ale custilor pe care niciodata nu le puteam vedea clar si de asemenea luminam cararea care duce la transformare si posibilitatea de a avea in viata iubire , libertate si bucurie reala .Am putea sa radem la auzul unei afirmatii atat de puternice .



Mancarea ? Batrana noastra prietena , mancarea ? Avem lucruri mai importante de rezolvat si chestiuni mai urgente de solutionat .Mancarea este atat de banala . Mancam si apoi plecam in graba , mancam pentru a putea fi sustinuti in cautarile noastre de zi cu zi , mancam impreuna cu altii pentru a le tine companie sau mancam la televizor . Mancarea e doar mancare . Nu este un lucru prea important !!



Sarbatori sacre



Pe masura ce privim mai atent , vedem ca hrana este de fapt o metafora universala pentru intimitate . Multi dintre noi cunosc sentimentul de a iubi pe cineva sau ceva atat de mult si profund incat am dori sa devenim una cu el sau sa –l aducem pe cat posibil in interiorul nostru . Poate este un rasarit minunat sau o melodie care ne deschide inimile sau poate este doar dorinta de a deveni una cu fiinta iubita . Toate artele sunt modalitati de exprimare ale acestei aspiratii umane pentru unitate, dar numai in arta pregatirii hranei si consumarii ei este aceasta unitate desavarsita .



De aceea este hrana o experienta atat de puternica cat si o metafora : mancarea ca arta este consumata iar apoi devine noi , devine parte integranta din corpul nostru . Intra ca un obiect , lucru si devine apoi subiect .Ceea ce nu este “eu” se transforma in “eu “ . Ce miracol alchimic ! Este acelasi cu miracolul iluminarii spirituale , cu al iertarii si al iubirii . Ceea ce nu sunt eu , celalalt , sau chiar potentialul inamic este cumva transmutat , prin deschidere , in eu , noi . O vindecare se produce , o trezire la intregul mai mare , in care “eu” si “celalalt” suntem uniti ca si co-elemente , co-participanti .



Ingurgitarea hranei este deci o metafora pentru vindecare , transformare spirituala , iertare si iubire . La un nivel mai profund cu totii stim aceasta . Pregatirea hranei este singura modalitate care ne permite literalmente sa incorporam ceea ce cream si este de asemenea singura arta care ne foloseste toate cele 5 simturi . Se bazeaza foarte mult si pe invaturile budiste legate de al 6 lea simt : mentalizarea , activitate mentala care contextualizeaza ceea ce percepem cu simturile . Avem o multitudine de straturi foarte complexe si intime legate de procesul mancatului .



A manca este deci cea mai intima dintre toate activitatile in care realizam in fapt acea complexa si dorita uniune dintre sine si celalalt , dintre subiect si lume . Si asa a fost vazuta intotdeauna , intre culturi , ca cea mai sacra dintre ritualurile oamenilor si cea cu influenta interculturala cea mai mare . Nu poti fi mai intim cu ceva decat mancandu-l cand aceste se transforma practic in tine . Un asemenea act trebuie realizat cu cea mai mare constienta , iubire si multumire . Daca nu ,semnifica ca ceva nu este asa cum ar trebui .



O data ce realizam ca pregatirea si consumarea hranei este simbolul fundamental al umanitatii pentru intimitate si transformare spirituala , incepem sa intelegem de ce festinele sacre sunt esentiale pentru religia si viata sociala a fiecarei culturi . Desi pare ca noi suntem doar fiinte finite care consuma un anumit tip de hrana , dintr-o alta perspectiva putem observa infinitul etern hranindu-se pe el cu el insusi .Aceasta este o dovada de iubire profunda. Cand mancam , noi suntem iubiti de acea forta misterioasa care da nastere la tot ceea ce inseamna viata , care se manisfesta continuu prin noi si experimenteaza viata din prisma noastra .Este o dragoste pe care inima noastra intutitiva o poate simti si raspunde pe cand mintea noastra rationala de abia o poate percepe .





Hrana , viata si moarte



Ce poate fi mai simplu decat sa mananci un mar ? Si totusi , ce poate fi mai sacru si profund ? Cand mancam un mar nu il consumam pur si simplu ca un lucru separat . Marul intra in noi , se dizolva inauntrul nostru , contribuie la functionarea noastra si devine parte integranta din organism. Mancam din ploaia , norii si toti ceilalti copaci care au existat pentru ce acest pom sa fie manisfestat , si din lacrimile , transpiratia ,corpurile si respiratiile a nenumarate generatii de animale , plante si oameni care au devenit ploaia , solul si vantul care hranesc acel mar.



Cand privim intrun mar , vedem intregul univers. Toate planetele si stelele, soarele si luna , oceanele , raurile , padurile , campurile sunt in acest simplu mar . Copacul mar este manifestarea unei retele infinite a vietii , si ca el sa existe fiecare componenta este vitala . Fructul este cadoul pomului si al universului infinit care se propaga si celebreaza pe sine prin intermediul fiecarui mar . Semintele cad pentru a deveni noi copaci sau sunt mancate de oameni ,animale sau pasari si apoi distribuite mai departe , tot sistemul inclusiv copacul de origin beneficiind de acest urias complex de fire nevazute si perfecte .



Daca am fi constienti de acest lucru atunci cand mancam un mar , am stii cat de iubiti si protejati suntem de aceste mister urias al vietii care se reveleaza pe sine constant si am simtii un sentiment de sacralitate. In aproape toate societatile , momentele cand luam o pauza si ne amintim de sursa vietii si ne conectam constient la acest mare mister sunt in momentele cand cineva moare , la inmormantari , la mese cand se rosteste rugaciunea. A manca un mar fiind constient de toate aspectele ce l inconjoara poate fi un moment sacru , un festin sacru dar iata cum in zilele noastra acest lucru e facut inconstient in timp ce noi suntem preocupati de altceva .



Atunci cand oamenii mananca mere de fapt merele mananca mere . Intregul univers nu este numai in fiecare mar dar in fiecare dintre noi . In actul de a manca observam ca nu exista lucruri separate de fapt si numai procese . Toate lucrurile iau parte la celelalte , la schimbari , si sunt pana la urma consumate de proces si de timp , marele devorator. Hrana este sursa si metafora curgerii vietii in moarte si a mortii in viata .



Vedem semnificatia spirituala , mistica atat de profunda a consumarii hranei care s-a sadit si in multe religii si mituri , inclusiv a noastra . Infara de masa crestina , care transforma moartea lui IIsus exista de asemenea si povestea nasterii sale . IIsus s-a nascut intrun staul , in locul unde mancau animalele. Ce simbol poate fi mai potent decat sa te nasti in farfuria cuiva . El s-a nascut sa fie hrana spirituala pentru ceilalti . Existe legaturi profunde intre faptul ca s-a nascut in locul de unde animalele mancau si Cina cea de Taina , ceea ce ne indica puterea de netagaduit a mancarii ca o prima metafora a misterului spiritual care imbratiseaza si transcede viata si moartea .



Pe masura ce evoluam spiritual si ne trezim potentialul adevarat putem fi hrana pentru ceilalti zilnic , impartasindu-ne iubirea si cunostiintele , timpul si energia , hranindu-i pe noi si ceilalti in timpul acestor procese . NU este numai timpul si dragostea noastra pe care le impartasim dar si ,ca si marul , daruri primite de la familia , profesorii ,prietenii nostrii , de la pamant si creaturile sale , de la soare , luna stele si din experienta noastra . IN ultimul rand suntem viata care se daruieste vietii . Daca traim bine ,ii hranim pe multi cu cea mai hranitoare mancare : fructele compasiunii si ale intelegerii .



In final , mai mult decat a avea nevoie de hrana pentru calatorie , putem descoperi ca noi insine suntem hrana unii pentru ceilalti in calatoriile noastre si ca cea mai profunda nevoie si dorinta nu este doar de a consuma ci de a fi mancare hranitoare pentru cei in jurul nostru . Toti suntem nascuti intro farfurie sacra pentru a fi hrana spirituala pentru altii si suntem chemati sa ne descoperim calea unica de a contribui la aceste minunate procese .



Pare ciudat cum ceva atat de obisnuit ca a manca ocupa un loc central in puterea culturala si spirituala a vietilor noastre . Trebuie sa exploram mai departe ceea ce alegem sa mancam . Ce sta mai departe de alegerile noastre culinare ?





Originea hranei noastre : plante sau animale



In cultura noastra , distinctia dintre produsele provenite de la animale si plante este cateodata intentionat ascunsa si trecuta cu vederea . Recunoscand ceea ce este evident ne fortam si ne dam putere sa intelegem mai mult .



Hrana de origine vegetala este adesea venita de la fructele si semintele culese liber de la numite plante . De exemplu , grane ca grau , ovaz , orez ,porumb sunt semintele si fructele cerealelor . Legume ca mazare , fasole ,pastai , alune sunt semintele unor plante leguminoase . Fructe ca rosii , dovlecei , pepeni , vinete , castraveti sunt semintele unor plante ierbacee. Fructele si semintele altor copaci si altor plante constituie altfel de hrana vegetala ca mere, portacale , banane, papaya , avocado , pepeni , struguri , lamai , prune , piersici , cirese , smochine , masline ,curmale , zmeura , capsuni , nuci , alune , nuci de cocos , seminte de floarea soarelui , susam , cacao si alte seminte .





Unele legume sunt purtatoare de seminte care fac flori precum brocoli , varza de bruxelles , anghinare si conopida . Altele sunt fructe purtatoare de spori ca ciupercile sau bulbi precum cartofii . Cateva sunt radacinoase precum morcovul sau sfecla . In spatele farfuriilor pline cu plante vedem paduri si gradini , campuri ,anotimpuri , si oameni care au grija de plante . Daca sunt crescute natural prin metode sustenabile putem sa vedem frumusetea si abudenta oferita de pamantul care ne ofera o hrana sanatoasa si delicioasa.



Privind in profunzime vedem ca este foarte putina suferinta cauzata de faptul ca mancam o astfel de hrana .Majoritatea plantelor pe care le consumam sunt in special fructe si seminte eliberate de ierburi , copaci ,vita de vie si alte plante . Spre deosebire de animale care sunt mobile si au nevoie de un sistem nervos cu receptori de durere pentru a evita un comportament de autovatamare , plantele nu au nimic din caracteristicile animalelor . Ele au radacini astfel sunt stationare . Deci nu exista nici un motiv ca natura sa le ofere un mecanism evoluat ca al animalelor .



Mancarea de origine animala este ori carne ori organe ale animalelor moarte . Intro alta clasa de mancare putem introduce musculatura lor care sunt omorate pentru a produce mancarea predominanta in culturile planetei . Carnea pestilor este introdusa in aceeasi categorie cu cea a animalelor terestre , cum ar fi : tonul , somonul , somnul, crabul , crevetele . Totusi amfibienii si reptilele sunt mult mai putin consumate in SUA decat in alte tari ; broastele , testoasele si aligatorii sunt crescute aici nu numai pentru a produce specialitatile deja consacrate . Carnea pasarilor este considerata tot de origine animala, cum ar fi, pasarile ( gainile, curcani, ratele, fazani ) nu prea facandu-se diferenta intre specii si culoarea carnii. Majoritatea carnii animalelor esti numita dupa particularitatile oasele si bucatilor de carne cum ar fi : coaste, piept, aripi, pulpe, pulpe inferioare, muschi, ceafa etc. Anumite organe interne sunt comestibile deasemenea, in special rinichii, ficatul animalelor tinere, ficatul gras al ratelor, uneori stomacul, inima,limba, creierul. Laptele vacilor lactante, oilor, caprelor este baut sau facut unt, iaurt, crema si o varietate foarte larga de branzeturi. Ouale pasarilor sunt si ele consummate ca si mierea facuta de albine.

In contrast cu plantele care produc natural hrana sanatoasa fara prea multa suferinta, animalele sunt dominate si atacate pentru a obtine de la ele carne, lapte si oua. Toate acestea inseamna suferinta, pentru ca toti stim cu siguranta ca atunci cand punem mana pe un cutit si taiem carnea unui caine, vaci, pisica, gaina, iepure sau om este cu totul diferit de taierea unui grapefruit, rosii, muscarea unui picior de porc nu poate fi comparata cu muscarea unui mar proaspat. Konrad Lorenz a remarcat ca aceia ce nu pot observa diferenta intre taierea unui caine si taierea unui fruct ar trebui sa se sinucida pentru beneficial societatii. Astazi stim ca toate vertebratele detin system nervos central cu receptori de durere incluzand simturile de taiere, ardere, zdrobire, electrosocuri, caldura si frig si simt durere psihologica ca si noi daca am fi retinuti impotriva vointei noastre.



Cultura Negarii



Cu cat mai indarjit negam ceva, cu atat mai multa putere are asupra noastra, si cu atat mai mult ne influenteaza. Privind nedistrasi in mancarea animala produsa prin metode moderne, vedem inexplicabil durere, exploatare. Astfel noi ne ferim sa privim in profunzime asupra mancarii noastre daca este de origine animal, si aceasta practica de evitare si negare, aplicata mancarii, activitatii noastre de zi cu zi apare in toate activitatile noastre zilnice. Deci invatam sa fim superficiali si sa negam conexiunile pe care le vedem. Altfel, vina noastra ar fi prea dureroasa de rezistat. Adevarul inteles ar intra in conflict cu imaginea noastra generand coflicte cognitive si emotionale. Alegem sa ignoram, in concluzie alegem sa fim ignoranti.

Nedoring si ne vrand sa vedem si sa ne confruntam cu responsabilitatea fata de acest ocean de orori care sunt cauzate de cele mai banale activitati zilnice pe care le intreprindem, impartindu-ne in cei care sunt sensibil la astfel de lucruri si cei care nu sunt. Cred ca aceasta rupture este rana nerecunoscuta de care noi oameni moderni suferim, si din care multe alte rani si diviziuni naturale se desprind. Este asa de adance si teribila incat este un subiect tabu.

Alegand sa fim orbi fata de ceea ce facem cand cumparam, preparam si mancam , ne orbim nu numai ororilor si suferintei pe care o instigam si o mancam, dar si minunatei lumi din jurul nostru. Aceasta inabilitate sa vedem si sa apriciem acesta iubire ne permite sa defrisam paduri sa distrugem oceane si sa distrugem sistematic natura. Devenind insensibili in fata dureri pe care o cauzam animalelor lipsite de aparare, devenim insensibili si frumusetii creatiei.



Aceste rezultate sunt inevitabile, pentru nu putem niciodata sa culegem fericire, pace si libertate pentru noi cand suntem violenti cu animalele. Vorbim despre dragoste, bunatate, libertate si o lume mai gentila dar defapt actiunile noastre vorbesc de la sine. Ciclurile violentei ce i-au terorizat pe oameni din trecut si de astazi sunt bine impamantenite in violenta din mancarea noastra de zi cu zi.



Cruzime mostenita



Omoran animalele pentru mancare, am adus violent in corpurile noastre si in mintile noastre. Ne-am deranjat psihicul, emotional, mental cat social si spiritual la dimensiuni atat de adanci incat nu ne dam seama. Felurile noastre de mancare ne cer sa fim vanatori si sa ne vedem in felul asta, justificand si cultivand acest fel de a fi. Deoarece cruzimea nu poate sa fie valida fara a mutila, a omora animale pentru mancare, am fost fortati din copilarie sa fim distrasi de catre cruzime.

Niciunul dintre noi nu a ales de buna voi sa manance carne. Toti am mostenit acest lucru din cultura noastra. Intrand in sectiunea de mancare pentru copii din orice supermarket, vedem imediat: mancare pentru copii cu aroma de vaca, gaina, vitel, si miel chiar si lasagna din branza pentru copii. Toti parintii, bunici, prieteni chiar si vecini bine-voitori ne-au fortat sa mancam produse animale dinainte sa realizam acest lucru. Ca si copii, nu stiam ce inseamna vitel, curcan, oua sau carne de vaca, sau de unde provin. Nu stim ce cruzimi se produc animalelor pentru a avea astfel de feluri de mancare. Descoperim incet, si pana cand realizam cruzimile si perversitatile n-i se par naturale.

Nu ne-a fost spus niciodata ca noi oameni nu am fost construiti sa ingeram cantitati mari de carne. Nu ne-a fost spus despre mutilari, cruzimi, castrari de care au parte animalele pentru ca noi sa avem astfel de mancaruri pe masa. Astfel cele mai profunde si binecuvantate conexiuni cu pamantul si spiritualitatea – mancarea cea de toate zilele – au devenit ritualuri de distragere a atentiei, a vinei si iubiri. Pretul platit printre altele, reducere compasiuni si un sentiment de pierdere a linistii interioare, a libertati si bucuriei.





Vestejirea inteligentei



Inteligenta este abilitatea de a face conexiuni, si acest lucru este adevarat pentru toate organismele vii, cum ar fi oameni, animalele, comunitatile si societatile. Participand in ritualurile zilnice care ne restrang abilitatea de a face conexiuni ne reduc grav nivelul inteligentei si ne distrug abilitatea de a lupta eficace cu aceste probleme. Deoarece ne adaptam la intreruperi fata de suferintele pe care le generam animalelor, devenim natural adeptii intreruperi perceperii suferintelor pe care le generam oamenilor flamanzi, biosistemului viu, comunitatile distruse de razboaie si viitoarelor generatii. Abilitatile noastre de a bloca toate feedbackurile ne fac usor distrasi si manipulati de catre interesele corporatiste care profita de inabilitatea noastra de a face conexiuni.

Compasiunea este o inteligenta etica: este capacitatea de a face conexiuni si nevoia de a lua masuri pentru a usura si elimina suferinta altora. Precum inteligenta cognitiva, este oprita de mancatul de carne. Abilitatea de a intrerupe , practicata la orice pauza de masa, este vazuta poate la un nivel mai rezonabil de catre cercetatorii care inghetata treptata cainii pentru a invata despre psihologia oamenilor, sa privesti adanc in ochii militarilor care ucid fara mila civil nevinovati, in vanatori care vaneaza si ucid prada si considera acest lucru un sport, si in nenumarate obiceiuri considerate legale si aprobate de cultura noastra.

Atat timp cat ramanem, in esenta, o cultura care priveste animalele doar ca hrana avem putine sanse de supravietuire ca civilizatie. Ignoranta practicata sistematic, opresiunile, ne indeparteaza de intelepciunea interioara si de simturile de bunatate de care ar trebui sa dam dovada. Ignorand activ adevarul, indirect comitem genocid si suicid, si blestemam inteligenta si compasiunea care ne-ar ghida.



Relatia dintre om-om si om-obiect



In anii 20 filosoful Martin Buber a introdus si demonstrat diferenta dintre relatiile cu alti si noi insine pentru importanta acesteia. Presupunand ca nu ne dezvoltam simtul de „eu” in izolare, dar prin relatiile cu alti, el a continuat sa spuna ca rezonam cu alti, prin a avea sentimente, experiente, dorinte si meniri, dezvoltam un „ Eu-dar” simt de sine. Cand relationam cu alte obiecte de aceasta data, ca ne avand dorinte, meniri dezvoltam un simt de „eu-obiect” .

Cultivand primul simt, cultivam respect si sensibilitate pentru alti si pentru noi. Cultivand al doilea tip tindem sa relationam cu alti considerandu-i obiecte. Acest simt duce la o depersonalizare a naturii, animalelor, si a altor oameni. Dupa cum spune Buber acest fel de a simti creste in interiorul nostru datorita insensibilitati. Cautarea fericiri si sentimentului de implinire reducem conexiunile cu ceilalti .

In timp ce sfaturile lui Bauber sunt provocatoare si iluminatoare, se pare ca a gresit la recunoasterea dinamici profunde: alegerea hranei o invatam de la nastere, atunci cand misterioasele, sensibilele si inteligentele animale sunt reduse la doar obiecte si mancare. Este remarcabil, am putea sa credem, ca Bauber nu ar putea sa faca aceste conexiuni in peste 40 de ani de meditatii si scrieri despre aceste mentalitati. Desi este mult mai remarcabil din miile de scriitori renumiti si cercetatori in fizica, stiinta umana, si umanitate in ultimele secole. Aceste minti stralucitoare au fost printre cele mai inovative care au existat vreodata.

Chiar cele mai radical si contemporane voice nu au putut sa se adreseze acestui subiect, cum de altfel si tot scriitori si lideri in potentialul uman, spiritual, natural, social, holistic, si al miscarilor pacifiste. Nu este menita ca o critica adusa acestor oameni si contributilor lor, dar este pentru a accentua rezistenta culturala de care noi oameni dam dovada, care sa pastrat surprinzator precum chimicalelor din cheeseburgeri si din puiul prajit dar in acelasi timp la fel de invizibil ca aerul. Acest lucru se datoreaza faptului ca am fost de acord cu astfel de lucruri, indiferent de costuri, acest adevar ar trebui ignorat. Una din cele mai notabil scrieri ale lui Carl Jung este articularea arhietipurilor umbrelor: este ceea ce eul se include dar rezista la opresiuni. Desi este indepartat, umbra va fi auzita si invariabil proiectat in lucruri oribile. Tratamentul nostru fata de animale pentru mancare este de departe cea mai intunecata umbra pe care cultura noastra o poate avea. Vina colectiva ne impinge nu numai sa ascundem violenta pe care o mancam dar sa luam pozitie: in stilul nostru de viata agresiv, in filme, carti, jocuri si in violentele pe care le facem indirect sau direct noua insine.



Suntem toti niste mistere



Practica noastra neincentat de a domestici animalele pentru mancare, inafara de violarea naturi in feluri profunde cauzam suferinte de nerecunoscut si nevindecat noua si altor animale, ne orbeste sa vedem ce sunt cu adevarat celelalte animale. Toti suntem niste expresii ale infinitului creator misteriosei forte care naste si sustine universul, corpurile noastre si mintile noastre sacre, ca si mintile si corpurile celorlalte animale. Ca si noi, animalele au sentimente si nevoi; isi fac cuiburi, se imperecheaza, le este foame. Fac tot ce le sta in putinta, ca si noi, sa evitam durerea si moartea si sa faca ceea ce la aduce fericire si multumire.



Ceea ce suntem noi oameni este un imens mister. Institutiile stiintelor, religiei, educatiei si guvernele au facut prea putin, pentru a descoperi cu adevarat ce noi oameni suntem cu adevarat. Ramanem poate la fel de misteriosi ca si in zilele lui Moise, Buddha, Confucius si Iisus. Alti ne-ar contrazice ca stim mai multe si ca am evoluat mult mai mult; alti ar spune ca defapt am stii mult mai putin fata de acele zile.

Nimeni totusi nu poate sa contrazica ca suntem misteriosi pentru noi insine si pentru ceilalti, pentru toate tipurile de investigati. Astfel nestiind ce inseamna cu adevarat o femeie sau un barbat, nu stim nici ce un catar sau un armasa este, un caine , un elefant, un soim, un delfin, o gaina, un peste-spada, un aligatorm un soarece, un fluture etc. In concluzie toti sunt misteriori poate chiar mai misteriosi uni decat alti. Sunt cu adevarat „ alti”.

Din pacate chiar daca inventam tot felul de categori mintale pentru misterioasele vietuitoare pe care le intalnim de exemplu: negri, sclavi si pagani sau „ animale pentru mancare”, „jocuri”, „molime” si animale de laborator”. Aceste categorii si violenta cu care le tratam nu schimba fundamental acea sacra si enigmatica natura umana. Doar ne intetoseaza gandirea. Vazand si recunoscand aceasta lumina in alti ne eliberam pe noi insine cat si pe ei. Aceasta este dragostea. Nevazand-o doarece nu am avut experiente de genul cu alte persoane, ne incatusam singuri.

Vazand alte animale doar ca niste obiecte care sunt exploatate pentru mancare, am rupt esenta armoniei atat de adanc incat am creat o cultura care devine sclava sa proprie, chiar fara sa realizam asta. Dominatia oamenilor de catre oameni este acelasi lucru ca dominatia oamenilor fata de animale. Cum a spus si Jim Mason in cartea „ O ordine nefireasca” exista o legatura istorica intre incatusarea mentalitati de dominare si excluderea.



Dragostea inseamna intelegere



Cand eram tanar, deseori ma intrebam daca cultura noastra chiar trebuie sa fie asa. Am descoperit ca nu trebuie. Toti putem sa facem cele mai profunde contributi pentru cultura noastra sa se transforme si pace mondiala, acestea sunt cele mai vitale conexiuni pentru cultura noastra si pentru lumea vie.

Facand efortul sa ne cultivam si sa privim dincolo de aceste puternice deculturatiuni devenim mai puternici si acest lucru aduce intelegere. Vindecarea, libertatea vin din intelegere. Dragostea intelege. Din intelegere putem sa imbratisam responsabilitatea si sa devenim o forta de pentru vindecarea lumii in care traim. Totul incepe cu cele mai intime si cele mai indepartate conexiuni cu natura, simbolul nostru cel mai primar, si ritualul nostru fundamental: mancatul .







Capitolul 2 Radacinile noastre culturale



“Multitudinea de sacrificii personale – ce sunt ele pentru mine? Spune Dumnezeu. “ Am destule ofrande ca berbeci si grasimea animalelor grase, nu am nici o placere pentru sangele bovinelor, al mieilor sau caprelor…. Mainile voastre sunt pline de sange, spalati-va si curatati-va. Luati din fata mea, pacatele voastre”

—Isaiah 1:11, 15–16

“Cruzimea aplicata animalelor este ca si cum omul nu l-ar iubi pe Dumnezeu…. Este ceva malefic, satanic, in torturarea celor care nu ne-au ranit niciodata, si cele care nu se pot apara, aflate la mila noastre”

—Cardinal John Henry Newman



Cultura turmelor



Majoritatea nu se gandesc la cultura noastra ca fiind una de cireada. Privind in jur, vedem in principal masini, drumuri, suburbia, orase si fabrici, si in timp ce exista campuri intinse cu grane, si cu animale care pasc la tara , nu realizam ca majoritatea cerealelor se folosesc pentru cresterea si intretinerea animalelor , a miliardelor de pasari, mamifere si pesti pe care ii consumam in zone concentrate numite fabrici. Desi nu este la fel de vizibil astazi pentru noi cum a fost acum mii de ani stramosilor nostri, cultura noastra este ca a lor, o cultura de pastori, organizati in principal in a creste animale pe care le putem consuma. Aproximativ 10 000 de ani in zona Kurda din N-E Iraq-ului, triburile nomade au inceput domesticirea oilor si au initiat o revolutie cu consecinte enorme. Antropologii cred ca este vorba de o dezvoltare necontrolata a vanatului tribal, care au inceput sa se atace pentru anumite tipuri de cirezi de oi salbatice, crescandu-le mobilitatatea, mancarea si stilul de reproducere. Ei au invatat in cele din urma sa castreze si sa omoare masculii astfel cireada sa fie in principal compusa din femele cu putini berbeci; de aici au invatat cresterea selectiva astfel creand animale cu trasaturi mai bune.

Caprele au fost domesticite imediat dupa oi, urmand bovinele la 2 mii de ani mai tarziu in Vest si Nord, si imediat de cai, camile la alte 2 mii pana la 4 mii de ani dupa. Doua mari importante concepte – dreptul de proprietate si al legaturilor de sange pe partea paterna si puritatea ierarhiilor au inceput usor sa apara, notate si observate cand perioada istorica a inceput, aproximativ acum 4 mii de ani.

Cultura noastra vestica este vazuta, ca si cum am avea 2 radacini: Grecia antica si Anticul Levant (in zona estica a bazinului mediteranean si Orientul Mijlociu ). Citind primele scrieri disparate ale acestor culturi de acum 3 mii de ani, ca Homer cu Eliada si Odiseea, Vechiul Testament , fapte istorice ale vechilor regi si razboaielor lor, aflam ca aceste culturi au fost orientate spre consumul de carne, pastorit, sclavism violent, paternism si oferirea de sacrificii animale spre zeii lor in majoritate barbati. Pentru culturile pastorale vechi, animalele tinute sechestrate nu sunt doar mancare, inseamna si bogatie, securitate si putere.

Primii bani si forme de capital au fost oile, caprele si bovinele, pentru ca erau pentru consumatie si o proprietate tangibila. De fapt cuvantul nostrul “ capital” este derivat din latinescul “ cap” de exemplu cap pentru bovine si oi. Primii capitalisti au fost crescatori de animale care s-au batut pentru pamanturi si capitalul creat de primele regate, completate cu sclavism, razboi, putere concentrata in mainile elitei detinatoare de bovine. Cuvantul nostru cirezi – din latinescul “ pecum “ si moneda romana, dinarul, a fost numit asa deoarece valora 10 assi – animalele erau fundatia de putere si bogatie. Acest fapt ne dezvaluie din interiorul politicului si al industriilor care continua si in ziua de astazi.

Riane Eisler, autoarea, cartii “ The Chalice and the Blade” si Jim Madson cu “ O Ordine Nenaturala” fac rezumatul lucrarilor istoricilor si antropologilor, aducand niste perspective interesante asupra valorilor fundamentale aparute cand oamenii au inceput dominatia asupra animalelor mari pentru mancare si cum aceste schimbari ne afecteaza in prezent. Este important sa notam ca studiul si interpretarea datelor istorice este foarte subiectiva. Putem sa observam in vietile noastre ca experientele si intelegerile asupra trecutului ne influenteaza evolutia ca oameni . Este desigur adevarat aceste vast si complex colectiv generat de milioane de oameni. Ca istoric Cynthia Eler a scris : “ Preistoria este inca un mare mister. Desi un scenariu divers poate fi pictat pe el, in functie de indivizi”. Riane sa ocupat si de lucrarile lui Marija Gimbutas, Jacquetta Hawked si Merlin Stone, contrazicand faptul ca au existat doua tipuri de societati la care ea se refera ca parteneriat si dominatie. In societatile de tip parteneriat , femeile si barbatii erau egali iar Eisler incearca sa demonstreze ca acest tip de societate a existat in multe alte societati pentru 10 mii de ani pana cand sa se extinda societatea patriarhala si radacini in pastorit si cresterea animalelor .

Aducand o cultura in care omul vedea femeile ca niste animale din cireada, ei au se pare in 3 valuri in 2 mii de ani, atacand violent, distrugand si schimband fundamental parteneriatele vechi si linistite. Dupa Eisler, Gimbutas si restul , vechile culturi mancau legume si hrana recoltata, venerau zeite fertile, creeau comunitati in vai fertile, foloseau metale pentru a face recipiente pentru mancare ,nu faceau arme si nu se implicau in razboaie. Fortele invadatoare, cresteau animale si mancau in principal carne si lapte, foloseau metalul in principal pentre armament,si constant se razboiau. Conflictele violente, competitia, opresiunea femeilor, dupa spusele lui Eisler,” nu trebuie sa caracterizam natura umana “dar sunt relativ recente produse ale presiunilor sociale si conditionate de fortele invadatoare ale caror valori dominante erau mostenite.

De unde provin aceste culturi invadatoare patriarhale si ce le-a facut în acest fel ? Intr-o carte aparuta mai tarziu, Placerile Sacre, Eisler citeaza cercetatorul James DeMeo , care descrie expansiunea migratoare a kurzilor invadatori si a altor triburi in functie de climatul aspru :“ a dat drumul unei succesiuni complexe de evenimente – foamete, haos social, parasirea pamantului si migrare in masa – care intr-un final a declansat o schimbare dramatica” in evolutia culturala a oamenilor. Cresterea animalelor, Eisler puncteaza, “ lasa in urma ariditate” si “ produce un cerc vicios foarte periculos pentru climat”. Ea adauga ca practica cresterii animalelor produce efecte psihologice de pastorit al culturilor dominante; pastoritul se bazeaza pe sclavism, fiind exploatate pentru ceea ce produc si intr-un final, fiind omorate…. Dupa ce se obisnuiesc sa traiasca de pe urma altor fiinte ( pentru carne, branza, lapte, blanuri si asa mai departe) este foarte usor sa se treaca la alte categorii cum ar fi oamenii.

Chiar daca au existat culturi care erau mai pasnice, orientate spre parteneriate si egalitate, cum Eisler si altii afirma, sau daca conflictele violente, masculii competitivi, au dominat socio-economia umana este inca in discutie. Ce este de netagaduit este efectul asupra constiintei umane de inrobire si consum a animalelor. Jim Mason preia munca lui Eisler mai departe, facand conexiuni mult mai indepartate in istorie si psihologic. Astfel s-au separat si au aparut doua tipuri de agricultura, bazata pe plante si cea pe cresterea animalelor.

Cresterea plantelor si gradinaritul apartine mai mult femeilor; plantele au nevoie de ingrijire si cum lucram in functie de ciclurile naturii, suntem parte dintr-un proces care imbunatateste si amplifica viata. Pe de alta parte, cresterea animalelor, a fost dintotdeauna munca barbatilor, era necesara violenta fizica de la inceput, pentru a controla animalele mari, sa fie controlate, pazite, castrate, si intr-un final omorate.

Mason mai puncteaza influenta importanta pe care animalele au avut-o asupra psihicului uman si al sanatatii. Citandu-l pe antropologul Paul Shepard si Anthony Leeds : “Agresivitate pentru straini, familii inarmate, razboindu-se intr-o societate bazata pe barbati.” Mason demonstreaza similitudinile dintre triburile din desertul Orientului Mijlociu. Folosind munca lui Eisler, Mason si a altora, putem vedea cultura in care crestem astazi ca fiind o continuare moderna a culturii pe baza turmelor care s-a dezvoltat in Orientul Mijlociu si in bazinul Mediteranei. Prin extindere, natura, pamantul, resursele si oameni au fost vazuti ca produse ce pot fi stapanite, folosite, exploatate. In timp ce aceste lucruri sunt logice pentru noi astazi, modernii locuitori ai planetei Pamant, acest punct de vedere este urmat de consecinte serioase: cresterea animalelor a marcat ultima revolutie din cultura noastra, redefinind complet relatia om – animal, natura, divin si intre noi insisi.

Culturile vechi de crestere a animalelor au fost gradual transformate de locuitorii unei lumi impartite, la niste obiecte pentru folosinta, vindere, schimb comercial, retinere si ucidere. Animalele salbatice sunt vazute doar ca un pericol pentru turme. Razboaiele pentru cucerire altor turme era principalul mod de a avea si mai multe animale. Aryan Sanskrit aveau un cuvant pentre razboi, gavyaa, ce inseamna “ dorinta pentru si mai multe cirezi”.

Animalele subjugate pe masura ce deveneau mai puternice, pe atat de violenti trebuiau sa fie pentru a le domina cu succes. Cele mai mari animale, erau caii si bovinele ; culturile bazate pe acestea s-au asezat in orientul Mijlociu si in estul bazinului Mediteranean. Dinspre Europa, aceleasi tipuri de culturi s-au imprastiat si in Americi. Se imprastie si in ziua de azi prin companiile transnationale ca ConAgra, Cargrill, Smithfield si McDonald’s, prin proiecte sponsorizate de Banca Mondiala si O.N.U. ,misiuni religioase, spre exemplu Proiectul Heifer.





In mijlocul problemei , cultura civilizatiei vestice are putere suprema asupra animalelor, aratata prin mancarea de zi cu zi. Bogatia si prestigiul barbatilor a inceput sa fie masurat in animale si cat de intins este teritoriul detinut . Modelul urmat de tanara generatie a fost proto-capitalismul, razboinicul macho: dur, detasat emotional, capabil de violente. Femeile, capitalul viu, capturate sau castigate erau obiecte care contribuiau la capitalul total; razboaiele, erau metode folosite de aristocratii bogati sa isi inmulteasca capitalul, pamantul, puterea si prestigiul.

Este de ajutor sa realizam ca mentalitatea de dominatie ce caracteriza cultura in care am fost nascuti si in care ne-am obisnuit a inceput sa se schimbe. Ca si crescatori si dominatori ai animalelor, trebuie non-stop sa continuam sa ne vedem separati si diferiti fata de ele, superiori si speciali. Acest exclusivism este necesar pentru rasism, elitism si razboi . Ca sa facem rau si sa dominam trebuie sa spargem barierele pe care inima si sufletul ni le pun.

Mentalitatea de dominare este desigur o mentalitate de excludere. Este vizibil daca ne uitam indeaproape ca multe din dovezile primordiale ale vechilor treburi inca ne definesc cultura de astazi. Singura si cea mai definitorie activitate a stramosilor nostri este consumul regulat cu hrana, din animalele dominate si excluse. Razboaiele inca “hranesc” clasa elitista in timp ce clasa saraca sufera de pe urma lor. Sistemul nostru capitalist si suportul venit din partea politicului si institutiile educationale inca sunt de acord cu exploatarea animalelor, naturii si oamenilor; dominarea celor neprivilegiati si straini; o distributie inegala a bunurilor bazata pe pradatori ( competitii, liber schimb ), opresiune, razboi. In timp ce evoluam pe plan social, am avut parte de niste scaderi dramatice in reducerea anumitor excese si in distribuirea de ajutor celor nevoiasi. Raspunsul la toate acestea se afla in farfuriile noastre si se extinde spre fabrici, abatoare, circuri, rodeouri, laboratoare de cercetare, pescuit, vanatoare, zoo, ghetouri, razboaie ,complexele militare si o neincetata distrugere si violare a acestei lumi vii.

Principiul Pitagoreic

“Atat timp cat omul omoara animale, se vor omori intre ei. Intradevar sadeste samanta crimei si dureri , si nu poate sa culeaga fericire si dragoste”

- Pitagora

Acum doua mii de ani in Grecia Antica, nevoia pentru o revolutie pozitiva bazata pe compasiunea pentru animale era clar inteleasa si argumentata de Pitagora. Recunoscut astazi ca un geniu, ale carui descoperiri sunt inca necesare astazi, Pitagora ramane si astazi o enigma, cu unele idei folosite de la inceput si altele total ignorate. Teoremele sale au pus bazele in matematica si geometrie si au facut parte din progresul arhitectural, de design, costructii, cartografiere, navigare si astronomie. Pitagora si studentii sai au studiat un principiu aplicat in principiile armonicii care sublinieaza intervalele de vibratii ale tonurilor, astfel Pitagora este creditat pentru stabilirea celor 7 tonuri pe care muzica occidentala functioneaza. Invataturile sale se bazeaza pe felul in care ne tratam animalele cu bunatate, el l-a inspirat si pe Platon, gnostici, etc si primele biserici crestine, pana in 1850, cand cuvantul vegetarian a fost format; cei care mancau altceva inafara de carne erau numiti “ pitagoreni”. Principiul proclamat, spune ca nu putem sa culegem fericire si dragoste daca plantam durere si moarte prin tratamentul fata de animale.

La doua mii de ani dupa Pitagora a venit marele Leonardo da Vinci, un alt geniu ale carui descoperiri si arta ne-a ajutat sa intram in Renastere. Din nou cultura noastra a ignorant cu desavarsire cuvintele lui despre consecintele grave care se afla in mesele noastre: “De cand am fost mic m-am abtinut din a manca carne si va veni vremea cand oameni se vor uita atunci cand vor fi ucise animale la fel cum privesc cu groaza acum cand oameni sunt ucisi”. Deasemenea si Albert Einstein, care a scris “Nimeni nu va beneficia de dezvoltarea sanatatii umane decat trecerea la un regim vegetarian”, si Mahatma Gandhi, George Bernanrd Shaw, Emily Dickinson, Albert Schweitzer, si multi alti, au facut acelasi lucru.

Revolutia Vegetariana



Valorile principale ale vechilor culturi bazate pe cresterea animalelor inca ne-o definesc pe a noastra , ca si principalul ritual, mancatul de animale crescute. Nevoia nestapanita de a evolua spiritual spre un nivel mult mai matur de intelegere si trairi, si de creare a unei noi ordini sociale care promoveaza justitia, pacea, libertatea, sanatatea, prosperitatea, fericirea ne forteaza sa ne oprim din a vedea animalele ca niste obiecte folosite doar pentru hrana. Prin sadirea de seminte roditoare putem culege roade pline cu intelegere si abilitate de a trai in pace si armonie.

Acest lucru inseamna o deplina intelegere interioara, deoarece cultura noastra pastorala in care am fost nascuti a crescut in noi seminte de competitivitate, anxietate, deconectare. Prin a vedea animalele ca oameni, si prin cultivarea de compasiune si regret, putem sa crestem in noi semintele cooperarii si bunei-vointe.

Cum impartim ideile cu alti, promovam ceea ce este mai bun si mai sanatos pentru cultura noastra. Deci cand vorbim de numeroasele revolutii care ne-au schimbat cultura, cum ar fi Revolutia Industriala, Revolutia Stiintifica si Revolutia Informationala, ne lipseste partea esentiala. Nici una dintre acestea nu sunt cu adevarat revolutii, pentru ca au avut loc intr-un context cultural de normalitate, exploatare si dominare.

Aceste “revolutii” nu au schimbat esenta valorilor noastre culturale; dimpotriva le-au intarit! O adevarata revolutie trebuie sa fie mult mai fundamentala decat aceastea. Revolutia necesara ar fi nevoia pentru pace, libertate, fericire ;ar trebui sa acopere o noua fundatie pentru cultura noastra si sa ofere, valente de respect, bunatate, egalitate, sensibilitate si interconexiuni. Peste toate, aceste revolutii ar trebui sa schimbe relatia noastra cu mancarea, cel mai practicat ritual.

Nu exista o revolutie mai profunda, radicala si pozitiva decat revolutia care ne-ar face sa adoptam o dieta bazata pe plante din cauze etnice. Ne-am trezi dintr-un vis urat, cel al vanarii si cresterii animalelor. Revolutia compasiunii care creste in subconstientul nostru si in cultura are nevoie ca noi sa ne oprim din devorarea de animale nu doar pentru sanatatea noastra sau din motive economice, dar si pentru sufletele noastre, pentru ca ne pasa de animale, oameni. Cuvantul care cuprinde toate aceste chestii este vegan, inventat in 1944 in Anglia de Donald Watson. Watson era nesatisfacut de cuvantul vegerarian, pentru ca nu se referea la motiv doar la concluzia de ce am exclude carnea din dieta noastra. El a luat primele 3 litere si ultimele 2 ale cuvantului, dar a vrut sa se pronunte cu totul altfel, “ vee-gn” pentru a accentua aspectul revolutionar .

Definitia lui in” Articles of Association of the Vegan Society “din Anglia, veganismul denota o filosofie si un stil de viata si noi metode de a exclude pe cat se poate de mult, toate formele de exploatare, cruzime, folosire a animalelor pentru hrana, imbracaminte sau orice alt tel. Cuvantul vegan, nou si mai indraznet decat cuvantul vegetarian deoarece include toate fiintele in aria sa de acoperire si se adreseaza tuturor formelor de cruzime din toate punctele de vedere etnice, cu o motivare pentru compasiune decat sanatate sau puritate; Indica o mentalitate care imbratiseaza stiinta si toate religiile deoarece este o manifestare pentru o dorinta de pace universala, justitie, intelepciune si libertate.

Miscarea contemporana de veganism este formata pe principiile bunatatii-iubirii. Este revolutionara deoarece transcende si reface miezul violent al unei culturi bazate pe cresterea animalelor, in care traim. Este fondata pe trairea in adevar astfel minimalizand suferinta impusa animalelor, oamenilor si biosistemelor; ne elibereaza de sclavie. Semnifica nasterea unei noi constiinte, renasterea inteligentei si compasiunii si banala respingere a cruzimii si dominatiei. Este singura noastra speranta pentru viitorul speciei pentru ca se adreseaza cauzei si nu efectului. Din aceasta nou constiinta si transformare culturala la care tanjim, avem nevoie sa schimbam ceva la nivelul de baza: felul in care ne hranim.

Este amuzant cum vrem transformare fara sa ne schimbam ! Dar transformarea fundamentala ceruta astazi are nevoie de cea mai radicala schimbare – o schimbare in relatia noastra cu mancarea si animalele, ce va duce la o schimbare de atitudine. Pentru unii, a deveni vegan pare un pas superficial – ceva atat de simplu ne poate schimba ? DA ! Inertia culturii si insensibilitatea spre violenta impotriva animalelor pot fi schimbate devenind cu adevarat vegan. Poate fi rezultatul unei descoperiri cu adevarat uluitoare . Aceasta descoperire este fructul efortului; desi, nu este sfarsitul dar este inceputul unei dezvoltari spirituale si morale.

Vegetarismul este inca foarte rar chiar si printre oameni care se considera la nivel spiritual aspirant deoarece fortele primordiale sociale sunt foarte greu de schimbat. Suntem chemati totusi; altfel cultura noastra nu va ajunge nicaieri doar la si mai mari dezastre si un eventual suicid.